O lingură simplă adună în fibra ei anotimpuri, ascuțiri, miros de fum și ulei de in. Spui că este pentru ciorbă, dar îți amintești de bunica, de ceaun, de duminici lente. Când meșterul povestește despre copacul tăiat la scădere de sevă și uscarea lentă, cumperi și timpul înglobat acolo.
O ie nu e doar pânză și ață, ci alfabet. Semnele împletesc munți, ape, drumuri, doruri și jurăminte, iar fiecare sat are o intonație. La piață, țesătoarea descrie cusătura de pe umăr, altița, și modul în care protejează, împodobește și spune cine ești. Frumusețea devine memorie purtabilă.
O bucată de brânză frământată sau o lingură de dulceață spun câte vaci paște familia, câtă iarbă a plouat în iunie și dacă iarna a fost aspră. Degustarea la tarabă convinge, pentru că limba înțelege sincer. Cumpărătorul revine, apoi recomandă prietenilor, iar un gust devine punte între oraș și sat.
All Rights Reserved.